Rămâneți în viță

Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu, identificat cu Domnul Isus, iar scopul sădirii ei în inimă este rodirea până la maturitate. Nașterea din nou vine prin Cuvântul adevărului, nu doar prin emoții, entuziasm sau participare la biserică. De aceea, primirea inițială a Cuvântului nu este suficientă. El trebuie păstrat în inimă, pentru ca rodul să ajungă la coacere.

Fără rădăcină, credința cedează în fața ispitei. Grijile, bogățiile și plăcerile vieții pot înăbuși Cuvântul, împiedicând maturizarea rodului. Pământul bun reprezintă însă inima bună și curată, care păstrează Cuvântul și aduce rod cu răbdare. Nu este vorba numai despre începutul primirii lui, ci despre păstrarea lui și despre rodirea răbdătoare. Coacerea spirituală înseamnă maturizare, creștere în dragoste și asemănare cu Hristos.

Rodul urmărit nu este numărul oamenilor aduși la biserică, ci roada Duhului și transformarea personală. Galateni 5:22–25 arată ce rod așteaptă Dumnezeu în viața credincioșilor: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor. Cei ai lui Hristos și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. Trăirea prin Duhul trebuie însoțită de umblarea prin Duhul, iar viața născută din Dumnezeu trebuie să se vadă în neprihănire, în lepădarea răutății și în dragostea sinceră față de frați.

Isus este vița, credincioșii sunt mlădițele, iar Tatăl este vierul. Rodirea depinde de rămânerea în Hristos. Tatăl curăță mlădițele care aduc rod, pentru ca ele să aducă și mai mult rod, iar mlădițele neroditoare sunt tăiate. Rămânerea în viță este astfel legată de rodirea și maturizarea credinciosului. Curățirea mlădițelor roditoare are în vedere mai mult rod, nu oprirea la ceea ce s-a văzut până atunci în viața lor.

A rămâne în Hristos presupune păzirea și împlinirea Cuvântului. Simpla lui ascultare sau mărturisirea verbală nu înlocuiește ascultarea de el. Cuvântul primit trebuie păstrat și împlinit, iar Duhul Sfânt lucrează creșterea și maturizarea celui care rămâne în această ascultare. Rămânerea în Hristos, păstrarea Cuvântului și lucrarea Duhului Sfânt sunt legate de aducerea rodului la maturitate. Roada Duhului este urmărită în transformarea personală, în creșterea dragostei și în asemănarea cu Hristos.

Răbdarea și harul lui Dumnezeu nu justifică stagnarea. Pildele pomilor fără rod cheamă la cercetare personală. Primirea de la început a Cuvântului nu trebuie confundată cu rodul ajuns la coacere, după cum participarea la biserică și entuziasmul nu trebuie confundate cu nașterea din nou. Cercetarea privește viața credinciosului: păstrarea Cuvântului, împlinirea lui, lepădarea răutății și dragostea sinceră față de frați. Rodirea cu răbdare nu înseamnă rămânerea fără creștere, ci maturizarea roadei.

Îndemnul este să cerem ajutorul Domnului pentru ca roada să ajungă la maturitate și să nu rămânem fără rod. Să rămânem în Hristos, păzind și împlinind Cuvântul, și să umblăm prin Duhul. Scopul sădirii Cuvântului în inimă rămâne rodirea până la coacere: o viață transformată, în care dragostea crește și asemănarea cu Hristos se vede.