M-am gândit să vorbim despre biserică și despre importanța pe care o acordă Dumnezeu bisericii, sau trupului lui Hristos. Pentru a înțelege cum privește Dumnezeu această relație, vom deschide câteva locuri din Vechiul Testament și apoi din Noul Testament.
Când ne gândim la credință și la lucrarea lui Dumnezeu, vedem că Scriptura nu vorbește doar despre oameni luați individual, ci despre un popor în mijlocul căruia Dumnezeu vrea să locuiască. De aceea, locul acesta al prezenței Lui este tratat mereu cu seriozitate, cu sfințenie și cu rânduială.
Să deschidem la Levitic, capitolul 26.
Îmi voi așeza locașul Meu
Levitic 26:11-12 „Îmi voi așeza locașul Meu în mijlocul vostru și sufletul Meu nu vă va urî. Voi umbla în mijlocul vostru, Eu voi fi Dumnezeul vostru și voi veți fi poporul Meu.”
Sunt promisiuni pe care le-a făcut Dumnezeu poporului evreu: „Voi umbla în mijlocul vostru, veți fi poporul Meu, voi fi Dumnezeul vostru, îmi voi așeza locașul Meu în mijlocul vostru.”
Vom citi și în Exod, capitolul 29, de la versetul 42 până la 46.
Exod 29:42-46 „Aceasta este arderea de tot necurmată, care va fi adusă de urmașii voștri la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului. Acolo Mă voi întâlni cu voi și îți voi vorbi. Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel și locul acela va fi sfințit de slava Mea. Voi sfinți cortul întâlnirii și altarul. Voi sfinți pe Aaron și pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoți. Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și voi fi Dumnezeul lor. Ei vor cunoaște că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care i-am scos din țara Egiptului ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.”
Vorbește despre cortul întâlnirii. Înaintea construirii templului, Dumnezeu a avut un cort al întâlnirii, un chivot și un altar în acest cort al întâlnirii și face aceeași promisiune: „Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și voi fi Dumnezeul lor.” I-am scos din țara Egiptului ca să locuiesc în mijlocul lor.
Tabăra ta va trebui să fie sfântă
Vom merge în Deuteronom 23. Încercăm să facem pași pentru a înțelege cât de important este acest lucru pentru noi. Dacă în vechime Dumnezeu a locuit în mijlocul lor, astăzi Dumnezeu continuă să facă același lucru sau fiecare este pe cont propriu, în relația lui cu Dumnezeu, fără ca Dumnezeu să aibă un loc în care să locuiască în mijlocul poporului Lui?
Citim de la capitolul 23, de la versetul 9 până la 14.
Deuteronom 23:9-14 „Când vei ieși cu oastea împotriva vrăjmașilor tăi, ferește-te de orice lucru rău. Dacă va fi la tine cineva care să nu fie curat în urma vreunei întâmplări din timpul nopții, să iasă din tabără și să nu intre în tabără. Spre seară să se scalde în apă și după asfințitul soarelui va putea să se întoarcă în tabără. Să ai un loc afară din tabără și acolo să ieși afară. Între uneltele tale să ai o lopată cu care să sapi și să-ți acoperi murdăriile ieșite din tine când vei ieși afară. Căci Domnul, Dumnezeul tău, merge în mijlocul taberei tale ca să te ocrotească și să-ți dea în mână pe vrăjmașii tăi dinaintea ta. Tabăra ta va trebui deci să fie sfântă, pentru ca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat și să nu se abată de la tine.”
Tabăra ta va trebui să fie sfântă, locul în care își are Dumnezeu locuința. „Sfințenia este podoaba casei Tale până când vor ține veacurile.” Casa lui Dumnezeu, în care El își are locuința, trebuie să fie sfântă. Și Dumnezeu, care este același ieri, azi și în veci, trebuie să nu vadă nimic necurat, ca să nu se abată de la tabăra Lui sau de la locul unde locuiește El.
Eu nu voi mai fi cu voi
Vom continua cu Iosua, capitolul 7, despre un eveniment care s-a întâmplat în tabăra lui Israel. Observăm, pe baza hotărârii lui Dumnezeu, că tabăra trebuie să fie curată pentru ca El să rămână în mijlocul lor. Nu vom citi foarte mult, deoarece subiectul nostru este altul, dar vom lua câteva versete relevante.
Iosua 7:10-13 „Domnul a zis lui Iosua: Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta? Israel a păcătuit. Au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat și au mințit și le-au ascuns printre lucrurile lor. De aceea, copiii lui Israel nu pot să țină piept vrăjmașilor lor. Vor da dosul în fața vrăjmașilor lor, căci sunt dați spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciți ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. Scoală-te, sfințește poporul, spune-le: Sfințiți-vă pentru mâine, căci așa zice Domnul Dumnezeului Israel: În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele. Nu vei putea să ții piept vrăjmașilor tăi până nu veți scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru.”
La versetul 12, Domnul spune: „Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciți ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru”, sau dacă nu faceți tabăra curată, „Eu nu voi mai fi cu voi.”
Domnul se va abate de la tine. Vom merge acum în Zaharia, să citim și o profeție.
Eu voi locui în mijlocul tău
Citim din capitolul 2, versetele 10 și 11.
Zaharia 2:10-11 „Strigă de veselie și bucură-te, fiica Sionului, căci iată, Eu vin și voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. Multe neamuri se vor alipi de Domnul în ziua aceea și vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău și vei ști că Domnul oștirilor m-a trimis la tine.”
Aici este promisiunea și pentru neamuri, pentru fiica Sionului: „Eu voi locui în mijlocul tău. Tu vei fi poporul Meu.” Este o profeție foarte frumoasă.
O desăvârșită unire
Vom citi din capitolul 6. Este o profeție despre biserică, despre templul lui Dumnezeu, un templu care nu este de piatră, ci din inimi de carne. Citim de la versetul 12 și observăm importanța pe care o acordă Dumnezeu locașului Său, locului sfânt în care El locuiește, și putem spune că locuiește cu un scop. Am citit de mai multe ori în Efeseni că scopul este creșterea și desăvârșirea sfinților.
În Zaharia 6:12 citim: „Așa vorbește Domnul oștirilor: Iată că un om, al cărui nume este Odrasla, va odrăsli din locul lui și va zidi templul Domnului. Da, el va zidi templul Domnului, va purta podoabă împărătească, va ședea și va stăpâni pe scaunul lui de domnie, va fi preot pe scaunul lui de domnie și o desăvârșită unire va domni între ei amândoi.” Amin.
Dacă ne uităm la versetul 13 din Zaharia, este o trimitere la Matei 16:18, unde Domnul Isus spune că El zidește biserica. „Și o desăvârșită unire va fi între El și… ea, sau între El și trupul Lui.” Dacă ne gândim la un trup omenesc, între cap și trup există o desăvârșită unire. Când această unire există, tot trupul funcționează normal. Când încep să apară neînțelegeri între comenzile care vin de la cap și cele care se transmit la trup, apar probleme, ba chiar paralizie, depresie și multe alte lucruri.
El va zidi templul
În Efeseni găsim aceeași idee, apoi și în capitolul 2. El va zidi templul Domnului; El, fiind Domnul Isus, va stăpâni pe scaunul Lui de domnie și va fi preot pe scaunul Lui de domnie. În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a scos pe israeliți din robia Egiptului și i-a sfințit pe Aaron și pe fiii lui ca să fie preoți. Aici, Domnul Isus este preot pe scaunul Lui de domnie. El va domni, și o desăvârșită unire va fi între El și biserica sau templul Domnului.
Versetul 15 din Zaharia 6 spune: „Cei ce sunt departe vor veni și vor lucra la templul Domnului. Și veți ști astfel că Domnul oștirilor m-a trimis la voi.” Amin. „Cei ce sunt departe.” Noi cum am fost? Aproape sau departe? „Voi care erați departe, acum ați fost apropiați.” Haideți să mergem acum în Noul Testament, să vedem această lucrare extraordinară a lui Dumnezeu.
Nu mai mergem la Matei 16, ci la 1 Corinteni, capitolul 3. Să reținem că Dumnezeu participă prin Domnul Isus la această zidire. În 1 Corinteni 3 se împlinește această profeție din Zaharia: cei ce sunt departe vor veni și vor lucra împreună la templul Domnului. Cu cine vor lucra? Cu Domnul Isus. El zidește templul. Citim de la versetul 9: „Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” Amin.
Temelia bisericii
Sunt mai mulți termeni pe care Sfânta Scriptură îi folosește pentru biserică, pentru templul lui Dumnezeu. Aici este numit ogorul lui Dumnezeu, apoi clădirea lui Dumnezeu, iar în Efeseni este numită casa lui Dumnezeu. Noi suntem casa lui Dumnezeu, sau clădirea Lui, și am putea spune fără să greșim: templul lui Dumnezeu. Și cine locuiește acolo? „Eu voi locui”, am citit în mai multe locuri, „în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu”, sau copiii Mei. El însuși se îngrijește de acești copii, de noi.
În versetul 10, Pavel spune: „După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meșter zidar înțelept, am pus temelia și un altul clădește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra, căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos.” Temelia bisericii, temelia clădirii, este Domnul Isus și nimeni nu poate pune o altă temelie. El zidește.
Cât de importantă este biserica lui Dumnezeu și cât de puțină importanță îi acordăm noi bisericii sau templului lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu pune acolo tot efortul și toată lucrarea Lui de zidire, cât participăm și noi? Nu mai citim despre lucrare, dacă va fi arsă, dacă zidește aur, argint; este clar că este vorba despre lucrarea de zidire a trupului lui Hristos, despre o lucrare despre care vorbește Dumnezeu, nu despre mântuirea personală. Și dacă această lucrare va fi arsă, omul respectiv își va pierde răsplata sau mântuirea? Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? Răsplata nu are de-a face cu mântuirea. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc, ne spune Cuvântul lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel spune și cu altă ocazie că are o lucrare de făcut, o lucrare care i-a fost încredințată. Și încă o dată, să înțelegem că nu toți au lucrări la fel. Dar mântuirea ne privește pe fiecare și trebuie să creștem și să ajungem la statura de om mare. Citim la versetele 16 și 17: „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți voi.” Amin.
Templul Duhului Sfânt
În Vechiul Testament am văzut că tabăra trebuia să fie sfântă și curată, pentru că acolo își avea Dumnezeu locuința. Noi suntem templul lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt locuiește în noi, în templul lui Dumnezeu. Dacă templul lui Dumnezeu este sfânt, atunci și purtarea noastră trebuie să fie foarte serioasă, cu mare atenție.
1 Corinteni 6:19-20 „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care l-ați primit de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” Amin.
Trupul nostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în noi și pe care l-am primit de la Dumnezeu. De aceea, trebuie să avem o purtare foarte serioasă, pentru că am fost cumpărați cu un preț.
În Efeseni, capitolul 1, apostolul Pavel se roagă ca Tatăl Slavei să ne dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui și să ne lumineze ochii inimii, ca să pricepem care este nădejdea chemării Lui și care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți. El vorbește apoi despre nemărginita mărime a puterii Sale, desfășurată în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți și L-a pus să șadă la dreapta Sa în locurile cerești, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere și de orice dregătorie.
Efeseni 1:22-23 „El i-a pus totul sub picioare și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce împlinește totul în toți.” Amin.
L-a dat căpetenie pe Domnul Isus peste toate lucrurile bisericii, care este trupul Lui. Trebuie o mare atenție și o mare responsabilitate când vorbim despre biserică, despre trupul lui Hristos, pentru că El este căpetenia peste toate lucrurile bisericii și El zidește această biserică.
Efeseni 2:19 „Așadar, voi, adică noi, nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu.”
Să ne aducem aminte de 1 Corinteni 3, unde citim: 1 Corinteni 3:11 „Fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.” În El, în Domnul Isus, toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un templu sfânt în Domnul. Toată clădirea, prin El, și voi sunteți zidiți împreună ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu prin Duhul.” Amin.
Casa lui Dumnezeu, locaș al lui Dumnezeu, templul sfânt în Domnul și clădire — patru termeni care se referă la trupul lui Hristos. El zidește, El este capul trupului, căpetenia peste toate lucrurile bisericii.
Efeseni 2:10 „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Amin.
Este o investiție colosală, maximă, pe care o face Dumnezeu pentru creșterea și desăvârșirea sfinților. Aceasta este biserica. Și o desăvârșită unire va fi între Cel ce zidește, Domnul Isus, și biserică.
Un singur trup
Efeseni 4:4-6 „Este un singur trup și un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tatăl tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți.” Amin.
El lucrează în toți. În 1 Corinteni 12:13 se spune: „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.” Am fost botezați de un singur Duh ca să alcătuim trupul lui Hristos, în care trebuie să creștem.
O ține strâns de Capul
Efeseni 4:11-16
Din ce am citit până acum, ce rezultă? Poate fi în acest trup, în această clădire, neghină? Pot fi și persoane care nu sunt copiii lui Dumnezeu? Astăzi se fac multe afirmații că neghina locuiește împreună cu grâul sau că fiii întunericului sunt împreună cu fiii luminii. Dar cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar. Dumnezeu vrea să păstreze trupul lui Hristos murdar sau curat? Curat. Când apare murdăria, El acționează.
În Coloseni găsim aceeași învățătură despre trupul lui Hristos. Sunt multe epistole din care am citit — în Corinteni, în Efeseni, în Coloseni — și toate fac referire expresă la biserică. Coloseni 1:13-18
Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. Din nou, El este capul trupului, al bisericii. El este începutul. Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El. Și în Efeseni am citit despre această plinătate.
Voi aveți totul deplin
Coloseni 2:9-10 „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El, care este capul oricărei domnii și stăpâniri.” El este căpetenia peste toate lucrurile bisericii, capul bisericii.
Coloseni 2:16-19 „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este a lui Hristos. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și voia lui însuși printr-o zmerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lui pământești, și nu se ține strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu.”
Trupul e strâns legat, bine închegat și se ține strâns de Capul care este Hristos, din care tot trupul este hrănit. O vom vedea și în Efeseni, ca să se lămurească această lucrare extraordinară a lui Dumnezeu. Efeseni 5:23 „El este capul bisericii, El, mântuitorul trupului.” Și apoi: „Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos biserica.”
Aici sunt două lucruri: hrănește și îngrijește. Așa face Hristos. Hrănește trupul și se îngrijește de el. Când se îmbolnăvește un mădular, Domnul Isus participă la vindecarea acestui mădular, pentru că noi suntem mădularele trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui. Efeseni 5:32 „Taina aceasta este mare; (vorbesc despre Hristos și despre Biserică).”
Noi suntem doar împreună lucrători, dar arhitectul, conducătorul, directorul, capul este Hristos, Domnul, nu Petru sau Gheorghe sau Ion.
Să păstrăm trupul curat
2 Corinteni 6 arată mai bine de ce ne poruncește Domnul lucrurile acestea. El este la lucru, El este în trup, este trupul Lui, El se îngrijește de el, El îl hrănește, și de aceea ne poruncește să păstrăm acest trup curat. Am citit că să nu fie nimic în tabără necurat, ca nu cumva Domnul să se abată de la tine. În Iosua 7 vedem o colaborare între Dumnezeu și Iosua pentru a curăța tabăra; acum, pentru a curăța trupul sau casa Lui, templul. Nu poți să lași murdărie în casa lui Dumnezeu și Dumnezeu să rămână împreună cu murdăriile tale. Domnul să ne ajute să înțelegem această lucrare și să păstrăm curățenia trupului Lui.
Să veghem asupra altora
În Evrei, capitolul 10, versetul 24, citim: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune.” Apoi, în Evrei 12, versetele 15 și 16, apostolul spune: „Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstar vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea. Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau.”
Dacă nu veghem, lăstarul de amărăciune aduce tulburare, iar mulți sunt întinați. De aceea, apostolul avertizează și spune să nu fie între noi nimeni curvar sau lumesc, pentru că acesta poate întina adunarea.
Îngerului bisericii din Tiatira
În Apocalipsa 2, de la versetul 18, Domnul spune: „Îngerului bisericii din Tiatira scrie: «Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului și ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă. Știu faptele tale, dragostea ta, credința ta, slujba ta, răbdarea ta și faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. Dar iată ce am împotriva ta. Tu lași ca Izabela, femeia aceea care zice că este prorociță, să învețe și să amăgească pe robii Mei, să se dea la curvie și să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei. Iată că am s-o arunc bolnavă în pat și celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei și toate bisericile vor cunoaște că Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii și inima și voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui».”
În Tiatira a fost o biserică în care unii au mers după placul lui Dumnezeu, dar s-a strecurat Izabela, o prorociță care amăgea pe robii Domnului Isus. Păcatul atrage moartea.
Domnul vrea curăție
Domnul să ne ajute să înțelegem că nu este o joacă. Relația noastră cu Dumnezeu este una în care El a investit totul. Domnul Isus a murit pentru această biserică, pentru trupul Lui, ca s-o curețe și s-o prezinte înaintea lui Dumnezeu sfântă, curată, fără zbârcitură, fără pată.
Și noi suntem chemați la această lucrare, să lucrăm împreună cu Domnul Isus și să veghem ca să păstrăm trupul Lui, biserica, curată. Domnul să ne ajute.
Comentarii
Nu este nevoie de cont — completează numele și emailul tău.